Istoria avortului în Statele Unite ale Americii, mai complicată decât ai crede

Majoritatea academicienilor explică faptul că, la momentul fondării Statelor Unite ale Americii, întreruperea unei sarcini nu era ilegală și nici controversată. Iată istoria complicată a avortului în SUA.

Bătălia aprigă asupra dreptului la avort s-a aprins din nou odată cu hotărârea Curții Supreme a SUA de a abroga decizia Roe v. Wade din 1973, astfel că fiecare stat american va putea să implementeze propriile legi în privința dreptului la avort. Decizia contrazice opinia publică, majoritatea americanilor fiind în favoarea dreptului la avort, arată Vox.

• Intrigi și orgolii politice în vremuri de război. „Cartierul Corpului II de armată, transformat într-un adevărat…
• Cum s-a ferit un general român de holera din Bulgaria în anul 1913: A dat ordin…

În perioada colonială și primele zile ale republicii, nu existau deloc legi în privința avortului. Practica era dezaprobată de oficialii Bisericii, potrivit istoricului Carla Spivack de la Universitatea de Drept din Oklahoma, însă tratau avortul ca o dovadă pentru relațiile sexuale ilicite sau extraconjugale, ci nu drept crimă.

„Avortul în primul trimestru ar fi fost foarte, foarte comun”

Unele regiuni judecau cazuri care implicau avorturi. În anii 1740, spre exemplu, în Connecticut, procurorii au pus sub acuzare un medic și un localnic în legătură cu moartea lui Sarah Grosvenor, care decedase în urma unui avort eșuat. Cu toate acestea, cazul a fost concentrat pe rolul bărbaților în moartea femeii, nu asupra avortului în sine, iar astfel de condamnări erau rare.

De fapt, explică Lauren MacIvor Thompson, istoric pentru drepturile femeilor și sănătate publică și profesor asistent la Universitatea de Stat din Kennesaw, „avortul în primul trimestru ar fi fost foarte, foarte comun”.

Asta se datora în mare parte înțelegerii societății cu privire la concepere și viață.

Mulți istorici sunt de acord că, în vremuri cu mult înainte de testele de sarcină, avortul nu era, în general, judecat sau condamnat până la momentul în care femeia putea simți primele mișcări ale fătului. Un medic scria în 1841 că femeile nici măcar nu își calculau data la care ar fi trebuit să nască până când nu simțeau acele mișcări, care au loc de obicei în timpul celui de-al doilea trimestru, adică până la 20 de săptămâni de sarcină. La acel moment, fătul era considerat o persoană.

„Era o decizie pe care o femeie o putea lua în privat”

Până la mijlocul secolului XIX, femeile care nu doreau să rămână însărcinate aveau numeroase opțiuni la dispoziție. Ierburi precum cetina de negi, vetrice sau busuiocul cerbilor erau comune în grădinile gospodăriilor, acestea putând fi transformate în amestecuri și administrate pentru a cauza menstruație.

„Era o decizie pe care o femeie o putea lua în privat”, potrivit MacIvor Thompson, citată de National Geographic.

O femeie însărcinată se putea consulta cu o moașă sau se putea ducea la cea mai apropiată farmacia pentru un medicament sau irigator pentru igienă intimă. Dacă deținea cărți precum „Manualul medicinei domestice” din 1885, atunci se putea uita la capitolul „emmenagogues”, substanțe care provoacă sângerarea uterină. Deși capitolul nu făcea referire în mod direct la sarcină sau avort, menționa „promovarea scurgerii lunare din uter”.

Deși motivele erau variate, lipsa metodelor de contracepție de încredere, rușinea de a naște un copil „din flori” sau pericolele nașterii erau principalele cauze pentru care femeile își întrerupeau sarcinile. Natalitatea era crescută (în 1835, o femeie năștea în medie mai mult de șase ori în timpul vieții), iar multe femei doreau să limiteze numărul sarcinilor și al nașterilor. Într-un timp înainte de medicina modernă, pericolele severe ale nașterii erau înțelese pe deplin. Așa cum spunea istoricul Judith Walzer Leavitt, „femeile știau că dacă procrearea nu le ucidea pe ele sau pe copiii lor, acestea puteau fi schilodite pe viață”.

Întreruperea sarcinii, o practică des întâlnită în secolul XIX

Drept rezultat, întreruperea sarcinii erau o practică des întâlnită, iar după unele estimări până la 35% dintre sarcinile secolului XIX sfârșeau prin avort.

Pentru femeile înrobite, avortul erau mult mai reglementat pentru că pruncii lor erau considerați proprietate. În Journal of American Studies, istoricul Liese M. Perrin scria că mulți proprietari de sclavi erau paranoici cu privire la avorturi pe plantațiile lor.

Femeile albe din clasele sociale de mijloc și superioară, însă, aveau un avantaj considerabil atunci când venea vorba de tratarea sarcinilor nedorite în secolul XIX. Rolurile lor stricte în societatea americană presupuneau faptul că gospodăria (și sănătatea reproductivă) era domeniul femeii. Astfel, femeile, nu medicii, erau cele care dețineau cunoștințe despre sarcină, naștere și controlul reproductiv. „Le oferea spațiul să ia propriile decizii despre sănătatea lor reproductivă”, a adăugat MacIvor Thompson.

Ginecologul care a insistat că avortul ar trebui considerat o crimă

Asta avea să se schimbe rapid pe măsură ce primele legi împotriva dreptului la avort au ajuns să fie adoptate. Cele mai multe erau concentrate pe medicamentele nereglementate și avorturile efectuate după momentul în care femeia simțea primele mișcări ale fătului. Prima lege, codificată în Connecticut în 1821, pedepsea orice persoană care administra sau consuma otravă sau „alte substanțe distructive” cu intenția de a cauza „pierderea sarcinii unei femei”.

Pe măsură ce medicii s-au profesionalizat la mijlocul secolului XIX, aceștia au insistat tot mai mult asupra faptului că medicii, nu moașele, ar trebui să îngrijească femeile în timpul ciclului reproductiv. Odată cu asta, au început să denunțe avorturile.

Ginecologul Horatio Storer a condus mișcarea. În 1857, la doar un an după aderarea la Asociația Medicală Americană, Storer a început să insiste asupra „avortului criminal”. Storer argumenta că avortul era imoral și cauza „deranjament” în cazul femeilor pentru că intervenea asupra naturii. Ginecologul a insistat că avortul nu ar trebui considerat un act medical, ci o crimă gravă, una care pângărea profesia.

Femeile albe ar trebui să nască prunci „pentru viitorul destin al națiunii”

Totodată, cei care erau împotriva avortului erau influențați, de asemenea, de temerile că sfârșitul sclaviei ar fi însemnat că americanii albi nu aveau destui copii încât să facă față grupurilor de minorități pe care le considerau indezirabile. Astfel, medici precum Storer au insistat că femeile albe ar trebui să nască prunci „pentru viitorul destin al națiunii”.

În scurt timp, fiecare stat american avea propriile legi anti-avort, deși multe dintre acestea includeau excepții pentru sarcini care puneau în pericol viața mamei.

Cu „ajutorul” inspectorului poștal Anthony Comstock, accesul la informații cândva comune despre întreruperea unei sarcinii devenise aproape imposibil. Legea Comstock din 1873 a interzis trimiterea de materiale „obscene” (inclusiv informații despre avort sau contracepție) prin poștă sau dintr-un stat în altul.

Avorturile erau practicate cu discreție de medici pentru cei care își permiteau

Astfel, legile anti-obscenitate, statutul criminal, precum și Legea pentru Alimente și Medicamente Pure din 1906, care interzicea producerea, comercializarea și transportul medicamentelor  „vătămătoare”, au însemnat că femeile nu mai puteau accesa forme sigure de întrerupere a sarcinii.

Odată cu secolul XX, avorturile efectuate în secret au devenit tot mai comune, practicate cu discreție de medici pentru cei care își permiteau. Pe de altă parte, cei care nu își puteau permite o astfel de operație foloseau rețete naturiste, consumau amestecuri creative, utilizau substanțe dezinfectante sau pur și simplu încercau să înlăture fetusul din pântec.

Avortul, o infracțiune în aproape fiecare stat american

În 1967, avortul era o infracțiune în aproape fiecare stat american. Însă, toate acestea s-au schimbat în anii 1970. Statele americane au început să reconsidere legile și să relaxeze restricțiile cu privire la avort, iar în 1973 Curtea Supremă a pus capăt dezbaterii cu două hotărâri istorice (Roe v. Wade și mai puțin cunoscutul Doe v. Bolton) prin care întreruperea unei sarcinii devenea un drept legal în toate statele americane.

De atunci, SUA au continuat să dezbată meritele acelor hotărâri. Acum, 50 de ani mai târziu, generații de femei care nu au cunoscut viața dinainte de Roe, despre care MacIvor Thompson spune că „a schimbat peisajul cu privire la siguranța, eficiența și disponibilitatea avortului”, s-au trezit brusc în fața unei alte decizii istorice din partea Curții Supreme a SUA. Doar timpul ne va spune cum se va schimba peisajul societății americane de această dată, însă istoria avortului în SUA ar putea oferi câteva indicii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Problema cu care se confruntă o treime dintre femeile care suferă un avort spontan

România lui Ceauşescu sau ce se poate întâmpla în SUA după adoptarea legilor anti-avort

Sperma, unul dintre factorii avorturilor repetate

Un nou studiu a identificat patru tehnici prin care femeile pot simți mai multă plăcere